Cate raiuri intr-un zambet curat de copil cu o copilarie furata? Oamenii mari… Copiii lor, asigurari pentru un imbecilizant statut social. Pasapoartele unui destin trisat… copii… Cate iaduri?!

O mana de copil intinsa spre mangaierea mamei, o femeie frumoasa si apoi urechea, obrazul si ochiul durand peste masura, de la palma lovind neinteles… Cate iaduri?! Gesturi retezate inca de atunci…

Speranta ca in zori se va dovedi a fi fost un vis urat… Cate raiuri?! O mama ce fura viata copilei ei cerandu-i sa-i salveze casnicia… Cate iaduri la paisprezece ani?! O alta mama ce-si baga copilul in puscarie… si ea, copilul ei o iarta si totusi o iubeste… Cate raiuri in dragostea neconditionata a unui copil?! Mama care-si face fetita curva si doarme cu ea in pat la nousprezece ani… Cate iaduri?!!! Senzatia de foame si zbaterea de a manca ceva, orice, de pe jos, din gunoaiele altora, ceva, orice… Foamea unui copil care nu intelege de ce e vina lui. Cate iaduri?!!! Cate raiuri in visul copilariei, tinut strans in inima cu dintii scrasnind spre a nu deveni om mare. Cate iaduri?!!! Frigul si mereu, mereu picioare ude, inghetate, incaltaminte stalciata de pe cine stie unde, niciodata noua… Cate iaduri?!!! Acuzatia crimei, a unui omor… Vina de a-ti muri tatal inainte de vreme, cand mama i-a ucis barbatia… si manipularea, cumplit arma deprinsa cu migala la o slujba oarba, manipularea vinovatiei spre tine… CATE IADURI?!!! Mereu calda iubire spre mama… Cate raiuri?! Prima criza isterica muscand ca o salbaticiune din piciorul unui barbat, care nu e tata, incercand sa o aperi pe ea, pe mama… neintelegand… Raiuri-Iaduri. Cate?!!! O fetita care-si impinge tatal de la spate sa fie barbat si tata si sotul mamei, si el nu mai poate lupta pentru ca ea… Iaduri prin raiurile incercarilor repetate la nesfarsit sa-ti pastrezi familia, familie… Cate iaduri prin raiuri?!!! Un viol ratat de amantul pedofil pentru ca tu, cautandu-ti mama, ai ajuns nebun aparandu-te, si tocmai nebunia asta de la zece ani te salveaza din mainile lui si te aduna de prin canale, cu dintii scrasnind chiar si in somn… Cate iaduri?! O mama care-si asigura zambetul copilei cu promisiunea unei perechi de sandale si a unei rochite de bal… Iaduri! Mereu dorinta de a arata ca esti cel mai bun si ca meriti iubirea de mama, altfel interzisa, si aberanta lupta cu totii pentru ea. Premii intai, mereu locul unu, sa arati ca macar se pot mandri cu tine, macar pentru asta si, ca-n iad, doar asta face un parinte ce ar fi trebuit sa fie de rai… prea multe iaduri prin raiuri! Mult prea multe!!! Fuga permanenta de propria fuga, niveluri ale constiintei la trei ani si jumatate fugind la bunici dintr-un camin… Multe iaduri…

Zambetul curat al bunicului de rai, prea devreme disparut, ca o pedeapsa de iad… Ratarile unei vieti de femeie care n-a fost nici femeie, nici sotie, cu atat mai putin mama si judecati de iad, ce arunca in spatele copilei ei toate astea… iar si iar manipuland din iad, boli inchipuite, responsabilizand-o pe ea, sufocandu-i destinul… Cate iaduri?! Mereu, mereu promisiunea de rai ca toate acestea se vor sfarsi intr-o zi… odata… speranta…

Ce cantec ar putea iesi de aici… o tampa recunoastere a poeziei atunci cand aceasta nu are nimic de-a face cu povestea… Biete texte cantate… locuri de rai si de iad pe unde ai fost zdrelindu-ti visele, traind… Asta nu-i poezie! E o curva de viata! Daca pun nume personajelor, stiu ce-l putin o judecatoreasa care ar trebui sa se interneze singura la balamuc. Poezie nu?!!! Copii-asigurari in full pentru un imbecil statut social. Pasapoartele unor destine ratate, furate, trecute pe langa… copii… Cate raiuri prin iaduri?!

Cantecele… Noroc ca mai exista si fericiri pe lumea asta!