|
"Elogiul Tolerantei
Mergeau impasibili pe strada, unul pe partea insorita, celalalt pe partea umbrita, adevarul si minciuna. Amandoi erau imbracati la fel: pantaloni gri si largi, cu manseta, camasa alba, dantelata. si joben. Adevarul purta deschisa (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrela alba. minciuna - o umbrela rosie. Adevarul avea un ochi albastru si altul negru, minciuna un ochi negru si altul albastru.
Mergeau asa pe strada, trecand unul pe langa celalalt, fara sa clipeasca, fara buna ziua. Si totusi, de fiecare data cand se aflau unul in dreptul celuilalt, din ochiul albastru al adevarului, dar si din ochiul cel negru al minciunii picurau cate trei lacrimi ca niste suvite apoase de foc; picurau cate trei perechi de lacrimi si pe partea insorita a adevarului incepea sa ploua, iar pe partea minciunii incepea sa ninga.
Uneori treceau unul pe langa celalalt fara sa-si dea seama si atunci, in loc de trei, picurau din ochii lor sase perechi de lacrimi si unde cadeau, acolo faceau gaura in asfalt. O singura data, pe partea adevarului ai putut zari o umbrela rosie iar pe partea minciunii, o umbrela alba, din ochiul adevarului picurand in loc de lacrimi, stropi de intuneric, iar din ochiul minciunii - pietre topite, rostogolindu-se pana spre seara la deal.
A doua zi insa, totul reveni la normal: umbrelele, doua, circulau in sensul stabilit, lacrimile picurau la momentul oportun, peste umbrela alba ploua de zor, peste umbrela rosie ningea de zor, staruia si pe mai departe un anotimp nedefinit si suspect, iar lacrimile, unde cadeau, acolo faceau gaura in pamant, marcand fiecare cate-un popas in desert."
(Ioan Flora - "Discurs asupra Strutocamilei")
|