Credeam ca suntem oameni, dar, se pare, ca unii dintre noi nu mai au simţul raţiunii. Nu mai ştim sa facem diferenţa dintre bun si rău, dintre prost si deştept, băgam toata lumea in aceiaşi oala. Toţi sunt nişte idioţi, toate nişte curve. De ce ? De ce trebuie sa fie mereu aşa, unde s-au dus toţi oamenii, toţi cei care ştiau sa facă limita, dintre aceste mici, dar totuşi mari diferenţe.     

  De ce trebuie sa judecam o persoana după primele aparente, care, cu toţii ştim, ca in cea mai mare parte sunt aparente? In ziua de azi, doar vedem o persoana, încercam sa o înţelegem, dar apoi o etichetam aşa cum credem noi, fara a încerca de a găsi alte aspecte, ale respectivei persoane care ar schimba cu totul ceva in cursul vieţii. Îmi pare rau sa o spun, dar din păcate trebuie, suntem mai rai decât animalele, rahatul asta de viata a ajuns o supravieţuire, încercam fiecare sa părem, ce nu o sa fim niciodată, sa ne dam mari  si tari, dar de fapt suntem nişte laşi si nişte făţarnici.

  Apoi ne minţim cu fraza ca: “ ce viata minunata duc eu”, din păcate nu prea exista. Alergam după bani, nu ne mai pasa de persoana de langa noi, nici la noi nu ne mai uitam, radem, pai ce, sa se spargă oglinda?

  Nu ştiu cat adevăr e aici, dar cel puţin aşa simt acum…