De azi m-am hotarat…. Si nu a fost o revelatie ceea ce m-a facut sa ma hotarasc. Mereu m-au amuzat revelatiile. Mereu m-am intrebat cum e – “te paleste in moalele capului” un adevar ce nu-l vedeai din diferite motive? Sau cum? Dar nu, nu asa ceva am avut eu…nici un “adevar” nu m-ar fi facut sa-mi dau seama mai bine decat ei, oamenii. Ii priveam si-mi dadeam seama ca intr-adevar, cel mai rau lucru pe care il putem face uneori este sa gandim… la orice…. Acest lucru te opreste intr-adevar sa te bucuri de micile placeri ale vietii, care ti-ar aduce atat de usor fericirea. Te opreste sa te bucuri de raza de soare ce te trezeste cu mangaierea ei dimineata, de “Te iubesc cand nu esti cu mine”, de chipul celui mai bun prieten pe care nu l-ai vazut de atatea zile (din acelasi motiv), sau de fericirea lui, de zambetul unui copil ce se joaca in parc, sau de vocea lui plina de inocenta atunci cand isi intreaba tatal de ce vine ploaia, de un atat de simplu, dar sincer “multumesc”… si de atat de multe lucruri pe care ti le ofera fiecare zi.

De azi m-am hotarat sa nu mai fiu un om trist…. De azi m-am hotarat sa nu-mi mai pese de nimic… sau… aproape de nimic. "Ce daca…?" - Daca simplifici putin lucrurile ai sa vezi ca fiecare pahar pe jumatate gol, are o jumatate plina. Important e unghiul din care il privesti.

De azi m-am hotarat...sa nu ma mai dori tu...  Pana la urma, viata nu se opreste la un singur moment care ti-a oferit siguranta. Viata este construita din multe astfel de momente, important e sa le lasi sa se nasca pentru tine, sa te bucuri de ele atunci cand sunt, si sa inveti ca sunt momente. De azi m-am hotarat sa nu ma mai doara mana…