Iubirea este o stofa a naturii, brodata de imaginatie.Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare,iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul.Iubirea trebuie invatata incercata si experimentata...prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita.Gelozia ia nastere odata cu dragostea da nu moare odata cu ea...cine iubeste si este iubit nu va ma fi niciodata acelasi om ca inainte.Nu uita:langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a dureri..Dragostea nu este numai flori,zambete iubire,ci inseamna si lacrimi,dorinta,pasiune,si de aceea putini au privilegiul de ai descoperi puterea..iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorba multa.Dragostea e speranta,si fara speranta lumea nu ar exista.iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze.Putem numara stelele dupa cer din nebunie ori de plictiseala.Uneori din ambele motive.Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi...singura stea,...singura planeta..singurul soare care conteaza!Privim universul cu o ciudata neincredere,de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi,si alte realitati,si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc,urasc,traiesc,ucid.Omul nu a fost creat pt a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperiri si plictiseala de armonie.Fericirea este doar momeala ce ne va tine in cursa pana la sfarsit...