Privesc in departari, spre ceru-ntunecat si stele-mi vorbesc. Striga la mine, ma mustra adesea caci viata am ratacit-o intr-un ungher al nefiintei, al ignorantei infinite. Mii de straluciri semete se inalta in zare si imi zambesc, imi aduc aminte de viata la care visam si dorintele ce mi le-am pus de atatea ori. Toate s-au indepartat, au mers in abisul cerului si sunt greu de readus la viata.